Tot ce trece prin fața unei ferestre care nu se deschide
Martin DiCicco / Statele Unite ale Americii, Qatar, Armenia / 2017 / 70 min
Acest film a început ca o explorare a geopoliticii unei căi ferate supranumite de autorități „Noul Drum al Mătăsii”, un „Drum de Fier al Mătăsii” – expresii care să evoce gloria trecutului, proiectată pe un decor modern... dar este oare așa? Acea cale ferată, prin care se speră să se „aducă laolaltă Estul și Vestul, din China până în Londra”, este una greoaie, departe de a fi modernă... o cale ferată înceată pentru transportul de marfă cu o tehnologie lăsată moștenire de un dictator... Cu toate acestea, este calea ferată promovată în fața oamenilor... una care promite prada din Vest în schimbul energiei din Est. A început ca un vis al unui călător clandestin, apoi ca explorare geopolitică, până să se așeze ca meditație asupra visurilor, regretelor și rutinei muncitorilor care construiau ceva măreț, un constructor transcontinental care să servească o națiune la marginea imperiului. Totuși, viitorul e nesigur.
Despre film
Doi funcționari armeni păzesc o gară abandonată, în timp ce la 100 kilometri distanță, muncitorii din Azerbaidjan, construiesc o nouă linie de cale ferată. Promisiunea entuziastă a unui viitor mai bun, ca urmare a noului tren de mare viteză eurasiatic, contrastează cu realitatea dezolantă a vexistenței oamenilor. Trăind o viață în tranzit și tranziție sub forța izolatoare a rutinei, protagoniștii își contemplă visele și regretele, oportunitățile pierdute și impasurile curente. Contemplativ și liric, "All that Passes by a Window that Doesn’t Open" adoptă o estetică inteligentă a dualismului, reflectând trecutul tulbure armeano-azer și cooperarea actuală. Culorile complementare, portocaliu intens și albastru glaciar, creează un sentiment de complicitate și camaraderie, dar și reiterează tensiuni ascunse. Tăcerea e asurzitoare pe lângă bocănitul constant al ciocanelor, în timp ce repausul de după mișcare constantă pare mortuar. Cu percepție corporală, subiectivă a timpului și a spațiului, documentarul ilustrează suferința tăcută a unei stări nesfârșite de incertitudine.